Moștenirea lui Ion Iliescu

Data de 5 august 2025 va rămâne o zi istorică pentru România. „Nemuritorul”, cum i se zicea lui Ion Iliescu, mai în glumă, mai serios a părăsit această lume.

Acesta a fost, din păcate, președintele României în trei mandate, nu două, cum se tot screm unii de-ai lui să ne explice. 1990-1992, 1992-1996 și 2000-2004. Faptul că oamenii l-au ales sau, mă rog, au fost nevoiți să-l aleagă și a treia oară este oglinda perfectă a acestui popor.

Îmi aduc aminte de primele alegeri, cele din 1990, când i-a avut contracandidați pe Radu Câmpeanu(PNL) și Ion Rațiu(PNȚCD). România tocmai trecuse prin Revoluția în urma căreia scăpase de odiosul dictator Nicolae Ceaușescu, un om care a avut grijă să răpească demnitatea acestui popor, ca orice dictator autentic. Eram copil în 1990, dar îmi aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri, inițial furia, dar apoi transformată în dezamăgire, a tatălui meu. Spunea tatăl meu că acest popor e, citez „un popor plin de proști și inculți. Cum să alegi o reminiscență comnunistă în detrimentul unor oameni ca Rațiu sau Câmpeanu?!” Atunci, fiind copil, am înțeles că e de rău, dar, mai târziu, am înțeles cu adevărat cât de grav este ceea ce tatăl meu zicea. Să ai doi oameni, precum Seniorul Rațiu și Câmpeanu, doi oameni de-o valoare incontestabilă, și tu să alegi un nenorocit de comunist, o slugă a URSS/Rusiei, e epustuflant.

La acele alegeri, au votat 14.378.693 de oameni, dintre care 12.232.498 au fost cei care l-au ales pe tovarășul Ion Iliescu. Adică 85,07%. La exact cinci luni de la Revoluție, unde mulți au strigat „Libertate!”, tu alegi în proporție covârșitoare întoarcerea în comunism. Un comunism mai liber, putem spune, dar tot comunism se cheamă.

Au urmat alegerile din 1992, unde Iliescu „l-a bătut” pe Emil Constantinescu, de data aceasta cu un scor mult mai strâns și a fost nevoie de Turul 2. De la cei 12,2 milioane de votați, Ilescu a avut doar 7,3 milioane, adică a pierdut aproape jumătate dintre votați, dovadă că în România totul era „lapte și miere”, desigur. O să atașez și harta cu votanții din 1992, ca să vedeți asemănările înfiorătoare cu 2025. Aceeași Transilvanie, care tot salvează sau încearcă să salveze România de la dezastru, în timp ce în celelalte regiuni, exact unde oamenii sunt blocați în timp, PSD câștigă mereu. Dar nu-i problemă, că vine tare AUR, această clonă a PSD.

În timpul primului mandat, Iliescu a dat bucureștenilor, studenților „obraznici” o porție de realitate dură a ceea ce se întâmplă dacă îndrăznești să nu fii de acord cu sistemul, la Mineriada din iunie 1990, imediat după alegerile libere, unde minerii strigau „Moarte intelectualilor!”, printre altele. Mineriada a lăsat șase morți(oficial) și 746 răniți(oficial). În realitate… cine știe. Nemaipomenind de traume pe viață.

Tot în primul mandat, mai exact în decembrie 1990, la un an după căderea regimului comunist, Regele Mihai I, fostul suveran care abdicase în 1947, a vrut să revină în țară. Deși în aeroport i s-a permis intrarea în țară, acesta a fost blocat pe autostrada București-Pitești, la ordinul lui Iliescu și Petre Roman. Mihai I se îndrepta spre Cutea de Argeș, la mormintele predecesorilor săi. De pe autostradă, fostul rege a fost constrâns să se întoarcă pe aeroport și să părăsească țara. 

Un episod similar s-a petrecut și în 1994, când nu i s-a permis să coboare din avion. Ambele momente s-au petrecut în primul, respectiv al doilea mandat.

Cu toate astea, nemernicii și ignoranții acestui popor l-au mai girat o dată. În 1996, Iliescu a fost învins de Emil Constantinescu. În timpul mandatului „Țapului”, cum peiorativ îi ziceau adepții lui tătuca Iliescu, acei șoșocari/simioniți/georgeșcieni ai acelor vremuri, nemernicul a mai făcut o mineriadă, dar n-a ieșit ce trebuia să iasă și a urmat „Pacea de la Cozia”, după care s-a lăsat cu condamnări în rândul ortacilor conduși de sluga lui Iliescu, Miron Cozma. „Luceafărul huilei” a primit 10 anișori de închisoare.

În 2000, tătuca Ilich a mai încercat o dată, a patra oară, având contracandidați, în teorie, buni, însă românii fiind exact cum i-a descris tatăl meu, i-au trimis în finală pe Iliescu și Vadim Tudor. Ce finală de pomină! Atunci am auzit pentru prima oară spunându-se că trebuie să alegem „răul cel mai mic”, vă sună cunoscut, nu?, și s-a ales răul cel mai mic, teoretic. Practic…

Să nu uităm că în acest ultim mandat, Ion Iliescu l-a grațiat pe Miron Cozma. Doar la intervenția Ambasadei SUA, care a transmis „este un gest surprinzător și îngrijorător, care amenință să lovească chiar în inima democrației din România”, Iliescu a revocat, a doua zi, decizia de grațiere.

La câteva luni după ce a părăsit fotoliul de președinte, Nemuritorul nu s-a lăsat, ca orice dictator adevărat care face orice să se agațe de putere, și a vrut să rămână șeful PSD. În aprilie 2005, la Sala Palatului, Iliescu și Mircea Geoană erau principalii favoriți pentru a prelua puterea în partid. Ion Iliescu a fost cel care a condus lucrările congresului, după ce Năstase, președinte al partidului în acel moment, îi cedase scena. La începutul ședinței, Iliescu a rostit „Dau cuvântul tovarășului, aaa, domnului Adrian Năstase”.

Anii au trecut, Iliescu a îmbătrânit, dosarele Revoluției și Mineriadei stau, pline de praf, prin vreun sertar de-al unui magistrat onest, desigur, care strigă – zilele acestea, că vrea privilegii de rege, PSD-ul a rămas același. Azi, Sorin Grindeanu, bulibașa de interimat a acestui partid, vrea să le bage pumnul în gură celor care îndrăznesc să aibă opinii diferite de ale ciumei roșii. PSD a boicotat ședința coaliției de guvernare în semn de protest față de atitudinea USR cu privire la funeraliile lui Ion Iliescu. USR a propus, în ședința de Guvern, să nu fie declarat doliu național pentru Ion Iliescu. Reprezentanții săi nu participă la funeralii.

Când te laudă Ambasada Rusiei, după moarte, de maniera asta „Un Marc Aurelius în viață și în amurgul ei” sau a „adus o contribuție semnificativă la menținerea relațiilor constructive dintre Rusia și România”, e limpede omul cui ai fost.

Faptul că Ion Iliescu n-a fost condamnat pentru crime împotriva umanității, în cele două dosare, cel al „Revoluției” și cel al „Mineriadei” reflectă cât se poate de limpede că justiția din România este la ani lumină de a fi independentă. La ce folosea o decizie de vinovăției? 1. Nemernicului i-ar fi fost ridicate toate privilegiile pe care le are un fost președinte, așa cum Băse le-a pierdut când s-a dat decizia că a fost turnător la securitate și 2. Criminalul n-ar fi fost înmormântat cu onoruri de fost președinte. Ar fi avut parte de o îmnormântare normală, cu adulatorii de serviciu.

Joi, de la ora 19:00, în Piața Universității, după înmormântarea lui Ion Iliescu, va avea loc o manifestație anunțată de „Corupția ucide”. „În nicio țară de pe planetă un inculpat pentru crime împotriva umanității nu poate să aibă parte de funeralii naționale. Ion Iliescu, istoria nu te va uita, dar nici nu te va ierta. Rănile lăsate după 1989 sângerează încă în sufletul acestui popor. Nu moartea e judecata supremă, ci conștiința unei vieți trăite pe spatele suferinței altora”, se arată în descrierea evenimentului.

Surse foto: Wikipedia, google