A furat, dar a și făcut

„A furat, dar a și făcut” e expresia, dar mai ales starea de fapt care a nenorococit, sistematic, România. Sunt convins că ați auzit-o rostită de către mulți cetățeni ai acestei țări. Prea mulți!

Suntem prea mici să putem face ceva

Te oprești cu cineva, pe stradă – un cunoscut, un vecin, oricine și ajungi la subiectul politică. Se plânge bietul și naivul cetățean că ar avea și el nevoie de canalizare, de apă potabilă, dar… pauză. Primarul din acea localitate n-a considerat că cetățenii pe care îi conduce ar avea nevoie de așa ceva. După alte două-trei nemulțumiri, auzi, brusc, „A furat, dar a și făcut”. Îți vine să-ți smulgi părul din cap, îți vine să-l bagi pe interlocutorul tău în mă-sa, dar te abții și încerci să îi explici că ar trebui să voteze cu altcineva, dacă tot e nemulțumit, sau că ar trebui să ia atitudine în fața nedreptăților și a hoților, dar te pomenești, din nou, cu o replică arhicunoscută „Suntem prea mici să putem face ceva”. Încerci să îi explici că lucrurile nu sunt deloc așa, dar nu ești ascultat. Oricâte argumente i-ai oferi unui astfel de cetățean, totul este în zadar. Omul le știe pe ale lui. Nu mai are încredere în niciun politician, dar merge pe principiul, de ce să vină altul în locul lui că și ăla care vine e hoț?!

România, țara unde aproape oricine ar fura

Am vorbit cu sute de oameni, din toate categoriile sociale, de la gunoieri până la deputați sau senatori. Să știți că, am rămas profund dezamăgit de cum gândește majoritatea. Mi-a zis, la un moment dat, un cetățean, pe care îl cunosc de când eram mic „Ce, să nu-mi spui că tu nu ai fura dacă ai fi în locul guvernanților, că eu aș fura!” Deși i-am răspuns că n-aș face așa ceva, acesta mi-a replicat că nu mă crede. Știți ce e trist? Că nu e singurul care mi-a dat o asemenea replică. Repet, majoritatea zdrobitoare a oamenilor cu care am interacționat pe această temă ar fura. „Banul te schimbă”, mi-a replicat nu foarte demult cineva. Și atunci… ne mai mirăm că România este la nivelul la care este?!

De unde muncim, de acolo trăim!

Acum mai mulți ani am auzit prima dată expreia „De unde muncești, de acolo trăiești!” Eu, în naivitatea mea, am zis, păi, da, e normal. Dar… cu timpul am mai auzit-o și iar am auzit-o. Mi-am făcut curaj să întreb dacă expresia are ceva ascuns și am primit și răspunsul, care era, desigur, unul tipic românesc. „Pe lângă salariu trebuie să mai poți ciupi ceva, pentru că altfel nu rentează. De pe vremea lui Ceaușescu ne-am obișnuit așa…” Păi, nu?

Hoți, dar cu bilet spre Rai

Și atunci, ne mai întrebăm de ce România este o țară de kkt? Când e populată de asemenea specimene…?! Furați, nu-i bai! Mergeți și donați niște sute, mii de lei, la un popă, vă băgați, obedienți, sub patrafir și îi spuneți ce aveți pe suflet și Doamne Doamne vă iartă! Să nu uitați prima parte, cea cu donația că restul… se rezolvă! Popa intermediază tot! Sunteți iertați și primiți și bilet spre Rai. Vă mai puneți bine și cu primatul, parodon, primarul, care a furat, dar a și făcut și… totul este de vis. Nu conteză că nu aveți canalizare, nu contează că mergeți la popa, cu pantofii, tocmai dați cu cremă și cu tocurile elegante, prin noroi de 30 de cm, pentru că primarul a furat banii de asfalt, nu contează că nu aveți apă – nici măcar menajeră, nu conteză că ați rămas și fără câteva hectare de pădure – furate de primar și consilieri, astea nu contează. Tot ce contează este că a făcut un pod, un șanț betonat doar pe jumătate și două trotuare, în 10 mandate. A furat? Da, normal că a furat! „Și alții ar fi furat! De ce să fure și să se imbogățească și alții?!” vine răspunsul neverosimil al prostimii.