România este o țară a paradoxurilor. Nu are autostrăzi, dar e printre țările fruntașe în ceea ce privește viteza la internet. Are cele mai multe biserici pe cap de locuitor din Uniunea Europeană, dar, totodată, e și cea mai coruptă țară. Si exemplele pot continua…
Dar revoltător este că în România învățământul, care ar trebui să fie gratuit, este foarte costisitor. În aparență totul pare roz. La fiecare început de an școlar vin alaiuri de popi, personalități din lumea politică, se taie panglici, se prezintă totul ca fiind raiul pe pământ, dar dacă analizăm situația puțin mai în amănunt, ajungem la concluzia că totul este vopsit frumos pe dinafară, dar pe dinăuntru cade tencuiala, în unele școli chiar la propriu. În primul rând afiramția că totul este gratuit este o enormitate. Nu bine ajungi cu copilul la grădiniță, că te întâmpină educatoarea cu o listă kilometrică de chestii și chestiuțe de care are copilul nevoie. Chestii pe care le cumperi, pentru că statul nu alocă bani pentru așa ceva. Păi, nu era totul gratuit? Dar…să continuăm. După două săptămâni te cheamă la ședință, unde ți se plânge că ar mai trebui niște sute de lei pentru jucării, că, deh, le-au stricat copiii din grupa de anul trecut și nu sunt bani alocați pentru altele. După care ți se mai aruncă ceva despre fondul grupei, apoi se mai plânge că s-a stricat nu știu ce închizătoare de la geam, mai o ușă…etc. În așa fel ți se plânge de zici că grădinița copilului tău este undeva prin Siria și a fost recent bombardată. Dacă îndrăznești să pui întrebări sau să te împotrivești, se uită urât la tine, dar nu numai educatoarea, ci și trei patru mame care, deși sunt rupte în fund, trebuie să dea bine în ochii doamnei educatoare, sperând că odraslele lor vor fi ridicate în slăvi la următoarea ședință și vor fi tratate preferențial. Să mai pomenesc și faptul că foarte mulți părinți se împrumută, pentru a nu fi arătați cu degetul de oile de serviciu? Și, revenind la problemă, nu era gratuit învățământul nostru cel românesc? Păi, vedeți, este gratuit, dar…
La noi tot timpul există un dar… Acel veșnic „dar”. Să mai zic și de școală, unde sumele cresc și cresc și cresc până te ia amețeala? În Uruguay, de exemplu, școlarii au internet gratuit. Acolo chiar e gratuit, nu ca la noi. Dar să nu ne comparăm cu Uruguay, cum ar zice mulți români, plini de înțelepciune tipic românească. Așa este, dragilor, noi ne comparăm cu Siria, că tot o pomeneam mai sus. Ne comparăm cu Siria, la cel mai mare număr de imigranți care pleacă spre țări civilizate, ca doar e bine la noi, mai ales de când a mai crescut Pesedeu’ pinziile(cum zic unii pe la mine).
În timp ce părinții copiilor români sunt scuturați de bani, infractorii din România sunt zei. Pentru ei se poate să fie totul gratuit, pentru că ei sunt ființe neajutorate și sărmane. Dacă nu le convine mâncarea, dacă nu le convine muzica, dacă nu le convine colacul de la WC, dacă nu curge dușul în ritm de manele, dacă apa nu este curată, fac plângere la CEDO(Curtea Europeană pentru Drepturile Omului). Conform datelor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), puşcăriaşii au parte de tot confortul, iar hrana pe care o primesc infractorii este cu mult mai bună decât ceea ce se regăsește în frigiderele multor români. În afară de faptul că sunt privați de libertate, pușcăriașii au parte de totul gratuit. Mai nou sunt eliberați în baza unor legi pesedeze și dau iama între noi. Mai comit câte o crimă, câte un viol, câte o spargere…etc. Păi, nu stăteau ei prea înghesuiți? Așa ne-au zis cei din PSD și din ALDE, că trăiesc în condiții mizere. Sărmanii… Le recomand cretinilor care au zis că pușcăriașii din România trăiesc în condiții inumane, să vizioneze filmul Papillon, din 2017. Să vedem, mai pun aceeași placă. Potrivit libertatea.ro, reprezentanţii ANP au transmis că, statul român cheltuiește pentru întreținerea unui deținut 993,98 de lei/lună. În costul final fiind incluse lumina, căldura, transportul, hrana şi alte bunuri şi servicii de care beneficiază pușcăriașii. Deci, despre ce discutăm?
Lasă un răspuns