Despre Biserică

În lumina ultimelor declarații ale Patriarhului Kiril, șeful ortodoxiei ruse, m-am gândit să abordez acest subiect atât de tabu, numit Biserică.

În ultimii ani, am constatat cu mirare că românii se simt oarecum nesiguri când este abordat acest subiect. Mulți știu una și bună, religia nu se discută. Se moștenește de la părinți, care au moștenit-o de la bunici și gata. Dacă un copil al unei familii îndrăznește să se declare creștin sau agnostic și nu ortodox, e jale. Începe marginalizarea și batjocorirea acelui îndrăzneț.

Am trecut prin zeci de situații în care am fost jignit de către ortodocși din cauza faptului că nu le împărtășesc doctrinele.

România este o țară înapoiată din multe puncte de vedere. Românii de rând nu pot accepta că vecinul, colegul, prietenul, amicul, interlocutorul…are altă opinie, alt crez. M-a întrebat odată cineva ce religie am. I-am răspuns că sunt creștin, că nu am nevoie de o anumită etichetă pentru a mă ruga, sau pentru a citi Biblia. Răspunsul a fost epustuflant. „Ești mai rău decât ateii sau sataniștii”. Așa văd unii ortodocși lucrurile. Așa li se repetă obsesiv de către popi. Popi ale căror haine sunt poleite cu aur și care se plimbă cu mașini de sute de mii de euro. Bani pe care acești popi îi obțin din donațiile unor amărâți spălați pe creiere, care au venituri între 800-1500 de lei/lună. Cam ăsta este nivelul.

Popi care își vând sufletele lor și pe cele ale enoriașilor pentru banii primiți de la Dragnea, Tăriceanu, Ponta sau Băsescu. Au fost nenumărate situații în care popii au îndemnat enoriașii să voteze un anumit președinte sau un anumit partid sau au împărțit calendare, chiar în biserici, cu chipurile lui Ponta sau Tăriceanu. Aceste satane în sutane care în loc să fie umili și omenoși, sunt aroganți și nemernici. Întind mâinile și iau cu nesimțire ultimii bânuți de la pensionari bolnavi și amârâți.

Uitați-vă ce nebunie e cu aceste moaște. Se calcă oamenii în picioare, leșină și urlă de parcă sunt posedați. Ce-mi sunt moaștele, ce-mi sunt tigăile date moca sau la reducere…circul și personajele sunt aceleași.

Ce e interesant cu aceste moaște e că au apărut peste noapte și prind foarte bine. Ce mai contează că uneori sau de foarte multe ori sunt oase de animale. Bani să iasă, BOR-ul să se îmbogățească.

Dacă penticostalii/baptiștii erau mai breji și respectau mai mult Biblia, în ultimul timp aceștia adoptă tot mai mult stilul ortodox, adică încep și ei să batjocoreasca celelalte religii. Foarte mulți adepți ai cultului penticostal se cred superiori oricărui om din afară și îl tratează ca și cum ar fi un vierme. Ca să ajungi membru în acest cult, trebuie să accepți să fii umilit de către mai marii bisericii și/sau să faci parte din clanuri. Se comportă ca și cum nu poți să ajungi la Dumnezeu numai dacă te pui bine cu ei. Ei sunt calea cea dreaptă, tu ești jegosul, insignifiantul. Dacă la ortodocși popa e șeful suprem, în cultul penticostal sunt mai mulți șefi. Fiecare clan uneltește împotriva celuilalt și când sunt alegeri interne, pentru a fi numit comitetul de conducere sau chiar conducătorul(pastorul), e circ în toată regula. Când vine vorba de bani și careva îndrăznește să nu cotizeze la cult, e umilit în plen. Cine cotizează mai mult, acela e tratat mai bine. Ăluia i se permite orice. Dacă nu faci parte din clanuri și ai părul tuns neregulamentar sau rochia mai scurtă cu 2 cm decât consideră unii, ești tras la răspundere. Lovesc încontinuu în homosexuali, făcând referire la Sodoma și Gomora, dar se complac în minciună, bârfă, hoție sau aroganță. Am auzit o discuțe în care un pastor, arogant, își bătea joc de ortodocși, că nu au aceleași condiții de lux pe care le au majoritatea bisericilor penticostale din orașele mari, din România. Se bat în piept că ei respectă Biblia, dar, în fapt, respectă doar ce le convine. Sunt sute de pastori penticostali cu averi foarte mari, pe care nu le pot justifica. Sunt aidoma maneliștilor sau popilor ortodocși. Pe ei nu-i întreabă ANAF-ul niciodată de nimic.

Din nefericire, asta este Biserica nefardată. Nu mai există dragoste, nu mai există toleranță, nu mai există omenie.

Asta nu e credință, fraților, asta e mizerie, ipocrizie. E prostie dusă la extrem. În acest peisaj sinistru eu nu mă pot regăsi și, din fericire, sunt tot mai mulți oameni care disprețuiesc aceste practici.