Un eșec numit PSG

În anul 2011, Qatar Sports Investments o prelua pe PSG, cu surle și trâmbițe. Nasser Al-Khelaifi, președintele acestei societăți, devenea și președintele lui Paris Saint Germain. Nasser Al-Khelaifi, un fost jucător de tenis mediocru, pornea la drum cu ambiții mari. De la începutul preluării lui PSG și până acum, qatarezul a avut în minte exemplul Barcelonei. Al-Khelaifi a devenit obsedat de Barcelona. Cum auzea că vrea Barcelona să cumpere un jucător, își trimitea subalternii să se interpună. Astfel, Thiago Silva, Marquinos și Mbappe, în loc să joace la Barca, au ajuns la PSG. Primul transfer de răsunet a fost cel al lui Javier Pastore. PSG a plătit celor de la Palermo, 40 de milioane de euro, mult peste adevărata valoare a lui Pastore. Au urmat Thiago Silva și Ibrahimovic, luați la pachet de la AC Milan.

Apoi, cum veneau perioadele de transferuri, Al-Khelaifi începea asaltul asupra tuturor jucătorilor pe care îi voia. Nu a reușit să transfere chiar ce a vrut, pentru că, din fericire, mai sunt și jucători care se gândesc la latura sportivă, nu doar la bani. A schimbat încontinuu directorii sportivi, antrenorii și a reușit să adune la Paris nume mari ale fotbalului. Astfel, Cavani, Motta, di Maria, Dani Alves s-au alăturat colecției existente a șeicului obsedat.

Presa de sport a vorbit în timp despre modul în care Al-Khelaifi își tratează „diamantele”. Jucătorii lui PSG sunt plătiți regește, dar în schimb, dacă vor să plece la alte echipe, cum a fost cazul lui Marco Verratti, vara trecută, Al-Khelaifi devine extrem de posesiv și începe să îi trateze exact cum își tratează musulamii femeile, ca pe niște sclave. Sunt proprietatea lor, nu partenerele lor. Exact așa sunt și jucătorii lui PSG, proprietatea acestui obsedat, sclavii lui.

Dacă Barcelona a îndrăznit să atenteze la unul dintre sclavii lui Al-Khelaifi, acesta s-a răzbunat, momindu-l pe Neymar Junior cu bani, promisiuni și iluzii. Neymar, care este un fotbalist extraordinar, dar care are un caracter îndoielnic, a mușcat momeala lui PSG. Numai că, odată ajuns în Franța și începând să joace, au început și probemele. Cavani, rămas proprietarul mingii, la loviturile de la 11 m, după plecarea lui Ibrahimovic, nu i-a făcut favoruri lui Neymar, cum îi făcea altruistul Messi, la Barcelona. Apoi, a apărut problema cu adversarii genul lui Angers, Strasbourg, Metz…etc. Neymar cel răsfățat, ofticat, a mers la Al-Khelaifi să se plângă. Al-Khelaifi a rezolvat problema cu Cavani, exprem de simplu, în stilul lui…oferindu-i acestuia o sumă de bani, pentru a-l lăsa pe răsfățel să fie șef la 11 m și lovituri libere.

Au urmat câteva meciuri în care PSG și-a călcat în picioare adversarii. Neymar, Cavani și Mbappe dădeau goluri pe bandă rulantă. Se îmbrățișau, se iubeau…toată lumea era fericită. Era numai lapte și miere în imperiul qatarez. Între timp, s-au tras la sorți si optimile Champions League, unde PSG a nimerit cu Real Madrid. Un Real mort în Campionatul Spaniei.

Îmi aduc aminte și acum aroganțele venite din partea conducerii lui PSG „Îi zdrobim, trecem la pas în sferturi”. Presa din Spania o dădea victimă sigură pe cea mai titrată echipă din Champions League.

A venit și primul meci. Unai Emery a făcut două mutări sinucigașe, lăsându-i pe bancă pe Thiago Silva și Angel di Maria. di Maria, fost jucător al lui Real Madrid avea dorință de revanșă și din experiența mea în fotbal, am observat că în 90% din cazuri, această dorință de revanșă se materializează printr-un joc extrem de bun al celui care caută revanșa. Însă, Unai Emery a avut alte idei, care s-au dovedit a fi proaste. Statisticile meciului au arătat că Neymar și Mbappe nu i-au dat nicio pasă lui Cavani. Au combinat între ei, au pasat coechipierilor, dar pe Cavani l-au uitat. Ori, este extrem de greu să o bați pe Real Madrid cu astfel de practici. A fost o bătaie de joc. După ce sezonul trecut de Champions League, PSG, antrenată de același Unai Emery a suferit o rușine istorică în fotbal, pierzând cu 1-6, pe Nou Camp, în fața Barcelonei, deși câștigase în tur, la Paris, cu 4-0. Unai Emery n-a învățat nimic. PSG a pierdut și returul, cu 1-2. Fără Neymar, dar ce mai conteză.

Fotbalul le-a arătat celor de la PSG că poți să cumperi toți fotbalișii din lume, să arunci cu bani în toate părțile, să le faci toate poftele, să le arunci iluzii, că vin Barcelona și Real Madrid și te trezesc la realitate. Aceste două cluburi spaniole au ceva ce PSG, cel puțin deocamdată, nu are. Aseară, Real a jucat cu Asensio, Kovacic și Lucas Vasquez. Zidane i-a ținut pe bancă pe Bale, Kroos și Modric. Gareth Bale este cel mai scump jucător din istoria lui Real Madrid. N-a fost în formă, Zidane nu l-a folosit în primul 11. Vi-l imaginați pe Unai Emery ținându-l pe bancă pe Neymar? A doua zi își căuta de muncă, în cel mai bun caz. Păi, mergea Neymar plângând la Al-Khelaifi și acesta îl ducea pe Unai Emery în Qatar, unde punea să-i fie tăiat capul.

Degeaba aduni toți fotbaliștii din lume, dacă nu cunoști fotbal și te înconjori de sclavi, care îți spun că ești cel mai bun, cel mai darnic și îți aduc antrenori lispsiți de personalitate. Sincer, nu mi-l imaginez pe Zidane să stea drepți în fața lui Al-Khelaifi sau în fața mucosului de Neymar.

Atât timp cât Al-Khelaifi va avea comportament aidoma lui George Becali, adică își va trata angajații/jucătorii ca pe niște sclavi, va veni câte un Hermanstadt Sibiu sau Real Madrid și îi va arăta că fotbalul se joacă în echipă, nu joacă numele jucătorilor.